Istoric

SPECIFIC

SCURT ISTORIC

Clădirea şcolii a fost ridicată în timpul Austro-Ungariei, funcţionând ca unitate şcolară atestată documentar începând cu anul şcolar 1867/1868.

Până la Marea Unire, în 1918, a funcţionat ca şcoală maghiară de stat, curs primar şi curs primar superior, în care învăţau atât copiii maghiarilor din cartier cât şi copiii românilor, sârbilor, evreilor şi ai germanilor.

După unire, începând cu anul şcolar 1919/1920, şi în anii imediat următori, şcoala a devenit şcoală mixtă româno-maghiară, ca mai târziu să devină şcoală primară românească, curs superior, iar mai apoi şcoală complementară, impunându-se drept una dintre cele mai bune şcoli primare complementare din ţară.

Şcoala a traversat o perioadă dificilă în timpul celui de-al doilea război mondial, devenind spital de campanie între anii 1944-1945. Cursurile s-au reluat în 1945 şi de atunci şcoala a fost într-o dezvoltare continuă.

Începând cu anii postbelici şi până în prezent, şcoala a deservit comunităţile din cartierele: Pârneava, Confecţii, Alfa, Silvaş, Cadaş, I.A.S. Mureş, dispunând de trei clădiri situate astfel: corpul de clădire 1-str. Oituz, nr.108-114; corpul de clădire 2 - str. Conduraşilor, nr.48-50; corpul de clădire 3 - str. Episcop Roman Ciorogariu nr.18-22.

În prezent școala funcţionează cu clasele pregătitoare şi clasele I-IV, învăţământ de zi şi clasele V-VIII învăţământ de zi şi cu frecvenţă redusă. În şcoală, pentru învăţământul primar, există alternativa educaţională Step by Step.

Şcoala a avut diferite denumiri pe parcursul timpului, cea actuală, Şcoala Gimnazială „Iosif Moldovan” purtând numele ilustrului învăţător, Iosif Moldovan. Cadre didactice de prestigiu, un corp profesoral de elită, au făcut din această şcoală „un adevărat altar de cultură şi civilizaţie”, fiind leagănul formării unor personalități care au influențat dezvoltarea culturii și învățământului, după cum urmează: învățătorul Iosif Moldovan a fost organizatorul învățământului românesc după Unire ca prim revizor școlar român al orașului și județului Arad și inspector școlar pentru regiunile Oradea Mare și Timișoara, autor al unui abecedar fonimic. Învățătorul Nicolae Ștefu a fost implicat în activitatea de dezvoltare a comunității prin manualele editate și coordonarea activității muzicale. Învățătorul Ioan Ungureanu a derulat activități la Casa Națională din Pârneava, a condus revista Asociației Învățătorilor 1938-1939, a editat Tribuna-gazetă pentru popor 1936-1937, a tipărit Almanahul pentru toți-1940, conținând colecție de legi pentru învățământul primar, a fost membru corespondent al Muzeului Limbii române de la Cluj. Petru Zoțiu a pictat 170 de tablouri, în vremea în care a fost director școala fiind cea mai bună din Arad. Pentru prima dată în 1943 învățătorul Ioan Ungureanu organizează o clasă de elevi socotiți întârziați.

Inginerul Iuliu Moldovan, întemeietorul silviculturii moderne din România a fost elevul școlii în clasele primare.

Sava Raicu, finanțist de elită în lumea bancară din Austru-Ungaria a sprijinit strângerea de fonduri pentru construirea celei de a doua clădiri a școlii de pe strada Condurașilor (1908).

Această pleiadă a oamenilor de cultură a fost continuată de către foști elevi ai școlii care au devenit personalități marcante ale urbei: prof. univ. dr. Corneliu Pădurean; prof. dr. Simona Stiger, inspector școlar; prof. univ. dr. Mihai Drecin; personalități în lumea sportului, Flavius Domide.